MAGHIRÁN, maghirani, s.m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roşietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s.m.] – Din germ. Mageran.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂGHIRÁN s.m. v. maghiran.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roşii, folosită în farmacie şi parfumerie. /<germ. Mageran
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măghirán (măghiráni), s.m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, şi de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puţin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.
(Dicţionarul etimologic român)
maghirán s. m., pl. maghiráni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roşietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie şi parfumarie, iar în ţările scandinave, în Germania şi Austria şi ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în ţările mediteraneene, mai ales în Italia şi Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂGHIRÁN s.m. v. maghiran.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măghirán (măghiráni), s.m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, şi de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puţin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.
(Dicţionarul etimologic român)
maghirán s. m., pl. maghiráni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roşietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie şi parfumarie, iar în ţările scandinave, în Germania şi Austria şi ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în ţările mediteraneene, mai ales în Italia şi Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.
(Dicţionar gastronomic explicativ)