magie

MAGÍE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forţe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracţie, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGÍ//E ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influenţă puternică, incontestabilă pe care o exercită arta sau natura asupra omului. 3) Ocupaţie de magician. /<fr. magie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acţionarea asupra realităţii înconjurătoare cu ajutorul forţelor supranaturale; vrăjitorie. o ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracţie, de fascinare; farmec, seducţie. (< fr. magie, lat. magia)
(Marele dicţionar de neologisme)

magíe s. f., art. magía, g.-d. art. magíei; pl. magíi, art. magíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MAGÍE s. 1. v. vrajă. 2. magie albă = teurgie. 3. v. farmec.
(Dicţionar de sinonime)