magistratură

MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s.f. Corpul magistraţilor; funcţia, profesiunea de magistrat; timpul cât îşi exercită funcţia un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGISTRATÚR//Ă ~i f. 1) Corpul magistraţilor. 2) Funcţia de magistrat. /<germ. Magistratur, fr. magistrature
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGISTRATÚRĂ s.f. 1. Funcţie, demnitate de magistrat; durata funcţiei unui magistrat. 2. Corpul magistraţilor. [Cf. germ. Magistratur, fr. magistrature, it. magistratura].
(Dicţionar de neologisme)

MAGISTRATÚRĂ s. f. 1. funcţie, demnitate de magistrat; durata acestei funcţii. 2. corpul magistraţilor. 3. (fig.) funcţie înaltă, de răspundere. (< germ. Magistratur, fr. magistrature)
(Marele dicţionar de neologisme)

magistratúră s. f., g.-d. art. magistratúri; (timpul cât îşi exercită funcţia un magistrat) pl. magistratúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)