magiun

MAGIÚN s.n. Pastă alimentară consistentă obţinută prin fierberea şi terciuirea prunelor sau, p.ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGIÚN n. Produs alimentar, sub formă de pastă dulce, obţinut prin fierberea îndelungată a prunelor (sau a altor fructe). /<turc. macun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

magiún (magiúnuri), s.n. – Pastă dulce din fructe, marmeladă. – Mr., megl. măgiun. Tc. (arab.) macun (Roesler 599; Şeineanu, II, 244; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker, II, 2; Ronzevalle 163), cf. ngr. μαντζούνι, bg., sb. mağun.
(Dicţionarul etimologic român)

magiún s. n., (varietăţi) pl. magiúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MAGIÚN s. (reg.) dulceaţă, (Transilv.) lictar, (Transilv. şi Ban.) miere, pecmez, (Mold. şi Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mâncat ~ cu pâine.)
(Dicţionar de sinonime)