magnacumlaude dex - definiţie, sinonime, conjugare

magnacumlaude

MAGNA CUM LAUDE subst. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învăţământul universitar. [Pr.: mágna cum láude] – Expr. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNA CUM LAUDE [...] Tot cu ablativul se construieşte şi prepoziţia cum, aşa că greşesc profund cei care scriu (şi ei sunt foarte mulţi) magna cum laudae, în loc de laude. Nominativul acestui substantiv este, în latină, laus, genitivul e laudis, iar ablativul se termină în -e, deci laude. În mod surprinzător, chiar în DEX [1996], se scrie magna cum laudae (vezi p. 591, col. 2), iar cel puţin o dată, aceeaşi greşeală apare în Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Albatros, 1978 [...] – [Theodor Hristea, Latina şi importanţa ei pentru realizarea unei exprimări literare, www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/22.pdf]
(Alte dicţionare)


Cuvinte care încep cu literele: ma mag magn magna magnac

Cuvinte se termină cu literele: de ude aude laude mlaude