magnetit

MAGNETÍT s.n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenuşie-închis care se găseşte în roci eruptive şi care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s.f.] – Din fr. magnétite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNETÍT n. Oxid natural de fier cu proprietăţi magnetice. /<fr. magnétite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăţi magnetice. (< fr. magnétite)
(Marele dicţionar de neologisme)

magnetít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)