magnetizat

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăţi de magnet; a transforma în magnet. ♢ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează uşor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracţie puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameţi de băutură. – Din fr. magnétiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNETIZÁT, -Ă, magnetizaţi, -te, adj. 1. Căruia i s-au transmis proprietăţi magnetice. ♦ Fig. Care se găseşte sub influenţa magnetică a cuiva sau acţionează sub o astfel de influenţă. 2. (Fam.) Ameţit de băutură. – V. magnetiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MAGNETIZ//Á ~éz tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influenţă puternică. /<fr. magnétiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MAGNETIZ//Á se ~eáză intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăţi de magnet. /<fr. magnétiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăţi magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influenţă asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăţi magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influenţă, o atracţie irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameţi de băutură. (< fr. magnétiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. magnetizéz, 3 sg. şi pl. magnetizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MAGNETIZÁ vb. v. ameţi, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A magnetiza ≠ a demagnetiza
(Dicţionar de antonime)