magnetometrie

MAGNETOMETRÍE s.f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului şi anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNETOMETRÍE s.f. Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. [Gen. -iei. / < fr. magnétométrie].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variaţiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecţiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

magnetometríe s. f. (sil. -tri-), art. magnetometría, g.-d. magnetometríi, art. magnetometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)