magnetometru

MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s.n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNETOMÉTR//U ~e n. Aparat pentru măsurarea intensităţii câmpurilor magnetice. /<fr. magnétometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAGNETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensităţii câmpurilor magnetice. [< fr. magnétomètre].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNETOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea intensităţii câmpurilor magnetice. (< fr. magnétomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

magnetométru s. n. (sil. -tru), art. magnetométrul; pl. magnetométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)