magnetomotor
MAGNETOMOTÓR, magnetomotoare, s.n. Electromotor în a cărui construcţie intră un magnet permanent. – Din fr. magnétomoteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAGNETOMOTÓR s. n. electromotor în a cărui construcţie intră un magnet permanent. (< fr. magnetomoteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
magnetomotor s. n., pl. magnetomotoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAGNETOMOTÓR s. n. electromotor în a cărui construcţie intră un magnet permanent. (< fr. magnetomoteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)