magneton
MAGNETÓN, magnetoni, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizaţia electronului şi a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAGNETÓN s.n. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului şi al nucleelor atomice. [Cf. germ. Magneton, fr. magnéton, it. magnetone].
(Dicţionar de neologisme)
MAGNETÓN s. n. unitate de măsură pentru magnetismul electronului şi al nucleelor atomice. (< fr. magnéton)
(Marele dicţionar de neologisme)
magnetón s. m., pl. magnetóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAGNETÓN s.n. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetismul electronului şi al nucleelor atomice. [Cf. germ. Magneton, fr. magnéton, it. magnetone].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
magnetón s. m., pl. magnetóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)