magnilocvență dex - definiţie, sinonime, conjugare

magnilocvență

magnilocvenţă magnilocvent
MAGNILOCVÉNŢĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Liv.) Dotat cu mare elocvenţă; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
(Dicţionar de neologisme)

MAGNILOCVÉNŢĂ s. f. gravitate, emfază, grandilocvenţă; bombasticism. (< it. magniloquenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)
(Marele dicţionar de neologisme)

magnilocvénţă s. f., pl. magnilocvénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

magnilocvént adj. m., pl. magnilocvénţi; f. sg. magnilocvéntă, pl. magnilocvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma mag magn magni magnil

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta venta cventa