mai dex - definiţie, sinonime, conjugare
MAI1 adv. I. 1. (Serveşte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ♢ (În locuţiuni, întărind sensul unor cuvinte) Mai întâi (şi-ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (Serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui substantiv) Te comporţi ca cel mai copil dintre copii. ♢ (Precedat de „ce” în construcţii exclamative, cu valoare de superlativ absolut) Ce mai drac frumos de fată! ♢ Expr. Mai rar = întâlnit extrem de rar. Aşa om mai rar!. II. (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte, puţin, oarecum, într-o oarecare măsură, întrucâtva. Copii şi mai cuminţi, şi mai obraznici. Ploaia mai încetase. III. (Exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; aproximativ; cam. Mai îmi vine a crede. ♦ (Urmat de o propoziţie subordonată introdusă prin „că” sau „să”) Gata să..., cât pe-aci. Cetina mai că-i ajunge la pământ.Mai-mai = cât pe-aci, gata-gata. IV. (Înaintea unui verb) 1. (Arată că acţiunea verbului durează) Şi acum, în continuare, încă. Mai vine la noi. ♢ Expr. Mai e vorbă! = desigur! neapărat! nu încape discuţie! sigur! ♦ (În formule interogative, cu referire la o situaţie nouă) Ce mai faci? 2. (Arată repetarea acţiunii verbului) Din nou, încă o dată, iar. Poate să ne mai întâlnim. 3. (Exprimă nedumerire) Nu se ştie ce s-a mai făcut. V. (Arată că, pe lângă lucrurile cunoscute, intervine un element nou) 1. (În enumerări) În afară de aceasta, în plus, pe deasupra. Avea casă, mai ceva bani. ♢ Expr. Ce mai atâta vorbă sau ce mai încoace-ncolo, se zice când vrem să punem capăt unei discuţii. 2. (Corelativ) Când..., când; ba..., ba; parte..., parte. Mai una, mai alta. VI. (În propoziţii şi construcţii exclamative, intensifică ideea din frază) Ce mai zgomot, ce mai freamăt! – Lat. magis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAI2, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părţi de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc. ♦ (Reg.) Bătător2. – Lat. malleus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAI3, maiuri, s.n. (Reg.) Ficat. – Din magh. máj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAI4 s.m. invar. A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – Lat. maius, sl. maĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂI interj. (Fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admiraţie; mirare, nedumerire; neîncredere; nemulţumire; ironie. [Var.: interj.] – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ Expr. (Parcă) i-au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. şi: mâi; part. mas] – Lat. manere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAI1 adv. 1) (serveşte la formarea gradului comparativ) ~ încet. ~ înalt. ~ bun. 2) (în îmbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ înalt. 3) (atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte; întrucâtva; într-o oarecare măsură. Ploaia ~ încetase. 4) (exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; aproximativ. Cam ~ îmi vine a crede. 5) În oarecare măsură; puţin. Vântul s-a ~ potolit. Vrea să ~ lucreze. 6) (arată că o acţiune durează încă) ~ lucrează lăcătuş. 7) (arată repetarea unei acţiuni) Din nou; iar. L-ai ~ văzut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgeră! 9) (exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cât dânsul de mare. ~ nimic.~-~ gata-gata; cât pe ce. 10) În afară de aceasta; în plus. ♢ Ce ~ atâta vorbăterminăm discuţia. /<lat. magis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAI2 m. A cincea lună a anului; florar. /<lat. maius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAI3 máiuri n. 1) Ciocan mare de lemn, folosit, mai ales, în dulgherie şi rotărie. 2) Unealtă manuală sau mecanică folosită în construcţia drumurilor pentru îndesarea pământului sau a altor materiale de terasament. /<lat. malleus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAI4 máiuri n. pop. (la om şi la animale) Glandă legată de tubul digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, care participă la toate funcţiile metabolice din organism; ficat. /<ung. máj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂI interj. (se foloseşte ca adresare către o persoană de sex masculin). [Var. ] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mái (máiuri), s.n. – Ficat. Mag. máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Mold. şi Trans. (ALR, I, 46). – Der. măior, s.m. (Trans., caltaboş cu ficat de porc); măietic, s.m. (rar, caltaboş); măieş, s.m. (Trans., caltaboş).
(Dicţionarul etimologic român)

mai adv. – 1. Indică superioritatea într-o comparaţie: cine ce are mai bun (Neculce). – 2. Mai mult, mai bine: noi mai iubim binele Împărăţiei tale (Varlaam); nu unul să-l mai iubească iară pre altul să-l mai urască (Pravila mică), în acest sens absolut, înv., echivalează cu mai mult. – 3. Încă, şi: aşi mai vrea (Eminescu). – 4. Altădată, înainte: n-am mai văzut (Alecsandri). – 5. Deja: nu-i mai era frig (Macedonski). – 6. Aproape, într-un anumit fel: carnea era mai crudă (Sbiera); un ofiţer, aşa ca dînsul, mai că i-ar plăcea (Gib Mihăescu). Mai ... mai arată o alternanţă de acţiuni: mai nu vrea, mai se lasă (Eminescu). – 7. Puţin mai mult: te-i mai încălzi mergînd (Creangă). – 8. Expletiv, în fraze exclamative: ciudată făptură omenească mai eşti! (D. Zamfirescu). – Mr. ma, megl., istr. mai. Lat. magis (Candrea, Éléments, 35; Puşcariu 1015; Candrea-Dens., 1041; REW 5228), cf. it. mai, ma, prov., fr. mais, cat. may, sp., port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma „dar, însă” (Weigand, Jb., XII, 91), care provine din din it. (Bartoli, Studi Fil. rom., VIII, 174) sau din ngr. (REW 5228). Evoluţia fonetică a lui mai nu este clară. Probabil trebuie să se pornească de la o formă populară *mas (› sp.), cu aceeaşi evoluţie ca de la dasdai sau νosvoi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. – Cf. cam, numai. Din rom. provin bg. maj „aproape” (Candrea, Elemente, 408;\r\n; Berneker, II, 5), rut. şi pol. din Bucov. maj „mai”, în comparaţii (Miklosich, Wander, 17; BL, VI, 240), ţig. mai „mai”, comparativ (D. Sampson, The dialect of the Gypsies of Wales, 321).
(Dicţionarul etimologic român)

mái s.m. – Numele lunii florar. – Mr., megl. maiu, istr. mai. Ngr. Mάιος, din lat. Maius (Philippide, O rămăşiţă, 13; Pascu, Beiträge, 10), în parte prin intermediul sl. maj (Tiktin; Vasmer, Gr., 93), cf. tc. maios, alb., bg. maj. Der. directă din lat. (Puşcariu 1018; Candrea-Dens., 1040; REW 5250) pare îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)

mái (máiuri), s.n. – Pisălog. – Mr. mal’u, megl. mal’. Lat. malleus (Diez, I, 258; Puşcariu 1057; Candrea-Dens., 1038; REW 5268), cf. alb. maj (Meyer 235), it. maglio, prov. malh, fr. mail, cat. mall, sp. majo, port. malho. – Der. măior, s.n. (mai mic), der. în rom. (după Candrea-Dens., 1039, direct din lat. malleolus); măiug, s.n. (mai, pisălog). Sb. malj poate proveni din rom. (Candrea, Elemente, 403) sau din it.; sb. maljuga poate proveni din rom. sau să fie der. în interiorul sb. (după Cihac, II, 133 ar fi sursa rom.).
(Dicţionarul etimologic român)

mắi interj. – Serveşte la adresare şi mirare. – Var. (Munt.) mă. Lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu şi, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui postpoipăi. Explicaţiile anterioare consideră acest cuvînt inseparabil de măre (Cihac, II, 718; Tiktin; Şeineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar această identitate nu pare evidentă. Cu atît mai puţin sigură este afirmaţia dicţionarelor în general, că este interj. de adresare către un bărbat, căci în Mold. se foloseşte şi pentru femei şi că peste tot este foarte folosită în imprecaţie fără obiect definit: măi, să fie-al dracului. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 198).
(Dicţionarul etimologic român)

mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-şi petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Puşcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s.n. (acţiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Puşcariu 1079 şi Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
(Dicţionarul etimologic român)

gândác de mai s. m. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nu mai adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mái-mai loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai de mult (de mai mult timp) adv. + prep. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai (luna) s. m. invar. (dar:1 Mai), g.-d. art. lui mai; simb. V (şi: .5./-5-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai (ciocan, ficat) s. n., pl. máiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai demúlt (odinioară) loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai mult ca perféct s. n., art. mai mult ca perféctul
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai-márele s. m. art., pl. mai-márii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măi/mă interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

PEŞTE-DE-MAI v. scrumbie.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
GÂNDAC DE MÁI s. v. cărăbuş.
(Dicţionar de sinonime)

MAI-DE-ÁPĂ s. v. nufăr.
(Dicţionar de sinonime)

MAI adv. 1. încă. (Oile ~ găsesc verdeaţă.) 2. cam, (înv.) camai. (~ rar aşa om.) 3. gata.
(Dicţionar de sinonime)

MAI s. (pop.) florar, (reg.) frunzar, prătar. (~ este a cincea lună a anului.)
(Dicţionar de sinonime)

MAI s. 1. măciucă. (~ pentru tasarea terenului.) 2. (prin Transilv.) apăsător, (înv.) tocmac. (~ de bătut pari.) 3. (Maram., Transilv. şi Bucov.) pranic. (~ de bătut rufele, când se spală.)
(Dicţionar de sinonime)

MAI s. v. ciocan, ficat, mustuitor, pat, pilug, pisălog.
(Dicţionar de sinonime)

MĂI interj. hăi!, (pop. şi fam.) bă!, (pop.) bre! (~! tu de colo!)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma

Cuvinte se termină cu literele: ai