maieutică dex - definiţie, sinonime, conjugare

maieutică

MAIEÚTICĂ s.f. Metodă prin care se urmăreşte ajungerea la adevăr pe calea discuţiilor, a dialogului. [Pr.: -ie-u-] – Din fr. maïeutique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuinţată de Socrate în discuţiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări şi răspunsuri dibace, cunoştinţele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutikepriceperea de a moşi].
(Dicţionar de neologisme)

MAIEÚTICĂ s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuţiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-şi dea seama. (< fr. maïeutique, gr. maieutike)
(Marele dicţionar de neologisme)

maieútică s. f. (sil. -ie-u-), g.-d. art. maieúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maieu maieut

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica utica eutica