maimuțărire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuţi. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAIMUŢĂRÍRE, maimuţăriri, s.f. Acţiunea de a (se) maimuţări şi rezultatul ei. – V. Maimuţări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MAIMUŢĂR//Í ~ésc tranz. (persoane şi manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuţă + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MAIMUŢĂR//Í mă ~ésc intranz. fam. A-şi urâţi în mod voit expresia feţei; a face grimase. /maimuţă + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

maimuţărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. maimuţărésc, imperf. 3 sg. maimuţăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. maimuţăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maimuţăríre s. f., g.-d. art. maimuţărírii; pl. maimuţăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAIMUŢĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuţi. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maim maimu maimut

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire arire tarire