majestate dex - definiţie, sinonime, conjugare

majestate

[Sinonime]
MAIESTÁTE, (2) maiestăţi, s.f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezeşte admiraţie, respect etc.; măreţie. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestáte s.f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAJESTÁTE s.f. v. maiestate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAIEST//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter maiestuos; aspect măreţ şi solemn care provoacă admiraţie. 2) (folosit şi ca termen de adresare) Conducător suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; împărat; rigă; ţar; sultan. 3) Termen reverenţios care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt. [G.-D. maiestăţiiî /<lat. maiestas, ~atis, fr. majesté
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

majestáte (majestắţi), s.f. – Alteţă. – Var. maiestate. Lat. maiestatem, cu pronunţarea din fr. majesté (sec. XIX). – Der. majestuos, adj., din fr. majestueux; maiestuos, adj., din it. maestoso.
(Dicţionarul etimologic român)

MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreţie. 2. Titlu care se dă monarhilor. [Pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté].
(Dicţionar de neologisme)

MAJESTÁTE s.f. v. maiestate.
(Dicţionar de neologisme)

maiestáte s. f., g.-d. art. maiestăţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Maiestáte (termen de adresare) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Maiestátea sa (ta, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Maiestăţii sále (tále, voástre); abr. M.S.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAIESTÁTE s. v. prestanţă.
(Dicţionar de sinonime)

MAIESTÁTE s. 1. v. măreţie. 2. sire. (Ia seama, ~!) 3. (art.) v. mărie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma maj maje majes majest

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate state estate