majestos

MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoşi, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanţă, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanţă. 2. Care impune prin măreţia înfăţişării, prin grandoarea proporţiilor; în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAIESTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care impune prin măreţie, prin grandoarea proporţiilor. [Sil. -tu-os] /<it. maestoso, fr. majestueux
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreţ, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreţie, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios şi impunător. [Pron. mai-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].
(Dicţionar de neologisme)

maiestuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. maiestuóşi; f. sg. maiestuoásă, pl. maiestuoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)