majora dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEGETĂRÚŢ, degetăruţi, s.m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care creşte în regiunile muntoase (Soldanella montana).Degetar + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile şi politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conţine termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (şi substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri şi două semitonuri. – Din fr. majeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor proprietăţi care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparţine acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POTIRÁŞ1, potiraşe, s.n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase (Soldanella major).Potir + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POTIRÁŞ2 s.m. v. poteraş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTÉVIE, ştevii, s.f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietăţile ei astringente şi depurative (Rumex patientia). ♢ Compus: ştevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescenţe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preţ, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAJÓR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins vârsta majoratului. 2) Care se caracterizează prin importanţă deosebită; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂTLÁGIN//Ă ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, şi cu inflorescenţă în formă de spic în vârful unei codiţe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTÉVI//E ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită şi în scopuri medicinale. [Art. ştevia; G.-D. şteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MAJOR//Á ~éz tranz. (preţuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producţia /<fr. majorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

majór (majóră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunţarea din fr. majeur, cf. major. – Der. (din fr.) majorat, s.n.; majoritate, s.f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s.m.; majusculă (var. maiusculă), s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanţă. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri şi două semitonuri, situate între treptele a treia şi a patra, a şaptea şi a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conţine termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maiorcomparativul lui magnus].
(Dicţionar de neologisme)

MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
(Dicţionar de neologisme)

MAJÓR, -Ă adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanţă. o caz de forţă ~ă = situaţie, eveniment neaşteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri şi două semitonuri (între treptele III-IV şi VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conţine termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)
(Marele dicţionar de neologisme)

MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
(Marele dicţionar de neologisme)

sergént-majór s. m., pl. sergénţi-majóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

degetărúţ s. m., pl. degetărúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

majór adj. m., pl. majóri; f. sg. majóră, pl. majóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

majór s. m., pl. majóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

potiráş s. n., pl. potiráşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locotenént-majór s. m., pl. locotenénţi-majóri; abr. lt-maj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plutoniér-majór s. m. (sil -ni-er)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştévie s. f. (sil. -vi-e), art. ştévia (sil. -vi-a), g.-d. art. ştéviei; pl. ştévii, art. ştéviile (sil. -vi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. şi pl. majoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEGETĂRÚŢ s. (BOT.) 1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfior, degetărea, nejitnică, potiraş, măcrişul-caprei. 2. (Soldanella major) degetărel, potiraş, (reg.) măcrişul-caprei.
(Dicţionar de sinonime)

MAJÓR adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital.
(Dicţionar de sinonime)

MAJÓR adj., s. 1. adj. (înv.) vârstnic. (O persoană ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂTLÁGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcinţica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruţele (pl.), limbariţă, coada-şoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălţilor, limba-broaştei, limba-oii, limba-şarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
(Dicţionar de sinonime)

POTIRÁŞ s. (BOT.; Soldanella major) v. degetăruţ.
(Dicţionar de sinonime)

POTIRÁŞ s. v. degetăruţ.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTÉVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrişul calului, (reg.) urzica-raţei. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raţei. 3. (Rumex conglomeratus) măcrişul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestăţea, hrenuţ, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriş de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriş. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalţ.
(Dicţionar de sinonime)

MAJORÁ vb. a creşte, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ preţul; preţurile s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Major ≠ minor, minuscul, marginal
(Dicţionar de antonime)

A majora ≠ a micşora
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma maj majo major

Cuvinte se termină cu literele: ra ora jora ajora