malac

MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s.m. şi f. Pui al bivoliţei. ♢ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi şi leneş. – Din bg. malak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MALÁ//C ~ci m. 1) Pui de bivol. 2) derp. rar Om gras şi greoi. /<bulg. malak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

malác (maláci), s.m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „viţel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

malác s. m., pl. maláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MALÁC s. (ZOOL.) (reg.) bivolaş, turmac.
(Dicţionar de sinonime)