malaxa
[Conjugare]
MALAXÁ, malaxez, vb. I. Tranz. A amesteca (sau a frământa) două sau mai multe materiale pentru a obţine un amestec omogen. – Din fr. malaxer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MALAX//Á ~éz tranz. (materiale granulare, pulverulente, vâscoase etc.) A frământa sau a mărunţi pentru a obţine o masă omogenă (şi moale). /<fr. malaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MALAXÁ vb. I. tr. A amesteca, a omogeniza (ceva) cu malaxorul. [< fr. malaxer, cf. lat. malaxare].
(Dicţionar de neologisme)
MALAXÁ vb. tr. a amesteca, a omogeniza (un material) cu malaxorul. (< fr. malaxer, lat. malaxare)
(Marele dicţionar de neologisme)
malaxá vb., ind. prez. 1 sg malaxéz 3 sg. şi pl. malaxeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MALAX//Á ~éz tranz. (materiale granulare, pulverulente, vâscoase etc.) A frământa sau a mărunţi pentru a obţine o masă omogenă (şi moale). /<fr. malaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MALAXÁ vb. tr. a amesteca, a omogeniza (un material) cu malaxorul. (< fr. malaxer, lat. malaxare)
(Marele dicţionar de neologisme)
malaxá vb., ind. prez. 1 sg malaxéz 3 sg. şi pl. malaxeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)