maledicție

MALEDÍCŢIE, maledicţii, s.f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicţiúne s.f.] – Cf. fr. m a l é d i c t i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MALEDICŢIÚNE s.f. v. maledicţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MALEDÍCŢI//E ~i f. Întâmplare nefastă care aduce durere şi nenorocire. /<fr. malédiction
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MALEDÍCŢIE s.f. v. maledicţiune.
(Dicţionar de neologisme)

MALEDICŢIÚNE s.f. (Liv.) Blestem. [Pron. -ţi-u-, var. maledicţie s.f. / cf. fr. malédiction, lat. maledictio].
(Dicţionar de neologisme)

MALEDÍCŢIE s. f. blestem; nenorocire, fatalitate. (< fr. malédiction, lat. maledictio)
(Marele dicţionar de neologisme)

maledícţie s. f. (sil. -ţi-e), art. maledícţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. maledícţiei; pl. maledícţii, art. maledícţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MALEDÍCŢIE s. v. blestem, imprecaţie, ocară.
(Dicţionar de sinonime)