maliție
[Sinonime]
MALÍŢIE, maliţii, s.f. (Livr.) Înclinarea de a fi maliţios; răutate, maliţiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: maliţiúne s.f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MALÍŢIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acţiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. malice, lat. malitia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
malíţie (malíţii), s.f. – Viclenie, răutate. Fr. malice. – Der. maliţios, adj., din fr. malicieux; maliţiozitate, s.f. (răutate).
(Dicţionarul etimologic român)
MALÍŢIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; maliţiozitate. [Gen. -iei, var. maliţiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].
(Dicţionar de neologisme)
MALÍŢIE s. f. maliţiozitate. ♢ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia)
(Marele dicţionar de neologisme)
malíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. malíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. malíţiei; (fapte) pl. malíţii, art. malíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MALÍŢIE s. v. răutate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Maliţie ≠ mărinimie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MALÍŢIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acţiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. malice, lat. malitia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
MALÍŢIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; maliţiozitate. [Gen. -iei, var. maliţiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].
(Dicţionar de neologisme)
MALÍŢIE s. f. maliţiozitate. ♢ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia)
(Marele dicţionar de neologisme)
malíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. malíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. malíţiei; (fapte) pl. malíţii, art. malíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MALÍŢIE s. v. răutate.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Maliţie ≠ mărinimie
(Dicţionar de antonime)