maltratare

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MALTRATÁRE, maltratări, s.f. Acţiunea de a maltrata şi rezultatul ei; brutalizare. – V maltrata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MALTRAT//Á ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violenţă; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].
(Dicţionar de neologisme)

MALTRATÁRE s.f. Acţiunea de a maltrata şi rezultatul ei; brutalizare. [< maltrata].
(Dicţionar de neologisme)

MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violenţă; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)
(Marele dicţionar de neologisme)

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. şi pl. maltrateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maltratáre s. f., g.-d. art. maltratării; pl. maltratări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Îşi ~ soţia.)
(Dicţionar de sinonime)

MALTRATÁRE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A maltrata ≠ a menaja
(Dicţionar de antonime)