manșă

MÁNŞĂ¹, manşe, s.f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor şi a profundorului unui avion; p.gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁNŞĂ², manşe, s.f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriză. – Din fr. manche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁNŞ//Ă¹ ~e f. Pârghie de comandă a unui avion. [G.-D. manşei] /<fr. manche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁNŞ//Ă² ~e f. Etapă competiţională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manşei] /<fr. manche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁNŞĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele şi profundorul unui avion. ♦ Ţintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciţii de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche].
(Dicţionar de neologisme)

MÁNŞĂ¹ s. f. pârghie care comandă eleroanele şi profundorul unui avion. ♢ ţintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucţie. o ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcţiei vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÁNŞĂ² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competiţii sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărţi etc. (< fr. manche)
(Marele dicţionar de neologisme)

mánşă (av., sport) s. f., art. mánşa, g.-d. art. mánşei; pl. mánşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MANŞĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt.
(Dicţionar de sinonime)