mandanta

MANDÁNT, -Ă, mandanţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDÁNT ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care dă cuiva împuternicirea să încheie acte juridice în numele său. /<fr. mandant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDÁNT s.m. Autor al unui mandat; cel care împuterniceşte pe altcineva să-l reprezinte în diverse activităţi comerciale. [< fr. mandant, it. mandante].
(Dicţionar de neologisme)

MANDÁNT s. m. cel care împuterniceşte pe cineva să-l reprezinte în anumite activităţi (comerciale). (< fr. mandant)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandánt s. m., adj. m., pl. mandánţi; f. sg. mandántă, pl. mandánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)