mandarin dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandarin

MANDARÍN1, mandarini, s.m. Demnitar indigen din Indochina; funcţionar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDARÍN2, mandarini, Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDARÍN1 ~i m. Funcţionar public din ierarhia superioară a Chinei feudale. /<fr. mandarin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDARÍN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbenă-roşiatică, asemănătoare cu portocalele, dar mai mici decât acestea. /Din mandarină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcţionar din vechea Chină, din Indochina şi Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreţ faţă de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].
(Dicţionar de neologisme)

MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].
(Dicţionar de neologisme)

MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcţionar din China feudală şi Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ♢ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
(Marele dicţionar de neologisme)

MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandarín (demnitar, arbust) s. m., pl. mandaríni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand manda mandar

Cuvinte se termină cu literele: in rin arin darin ndarin