mandarină dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandarină

mandarin mandarină
MANDARÍN1, mandarini, s.m. Demnitar indigen din Indochina; funcţionar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDARÍN2, mandarini, Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDARÍNĂ, mandarine, s.f. Fructul mandarinului2, asemănător cu portocala, dar mai mic decât aceasta, cu coaja portocalie mai subţire şi cu miezul mai dulce. – Din fr. mandarine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDARÍN1 ~i m. Funcţionar public din ierarhia superioară a Chinei feudale. /<fr. mandarin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDARÍN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbenă-roşiatică, asemănătoare cu portocalele, dar mai mici decât acestea. /Din mandarină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDARÍN//Ă ~e f. Fruct al mandarinului. /<fr. mandarine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcţionar din vechea Chină, din Indochina şi Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreţ faţă de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].
(Dicţionar de neologisme)

MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].
(Dicţionar de neologisme)

MANDARÍNĂ s.f. Fructul mandarinului2. [< fr. mandarine].
(Dicţionar de neologisme)

MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcţionar din China feudală şi Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ♢ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
(Marele dicţionar de neologisme)

MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
(Marele dicţionar de neologisme)

MANDARÍNĂ s. f. fructul mandarinului2. (< fr. mandarine)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandarín (demnitar, arbust) s. m., pl. mandaríni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mandarínă s. f., g.-d. art. mandarínei; pl. mandaríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand manda mandar

Cuvinte se termină cu literele: na ina rina arina darina