mandata

MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanţa plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanţa plătirea unei sume. ♦ A încredinţa cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
(Dicţionar de neologisme)

MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanţa plătirea unei sume. 2. a încredinţa cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. şi pl. mandateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MANDATÁ vb. v. ordonanţa.
(Dicţionar de sinonime)