mandea
[Sinonime]
MÁNDEA s.f. invar. (Arg.) Persoana care vorbeşte, care se adresează cuiva. – Din ţig. mande.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mándea pron. – Eu, eu însumi. Ţig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. ţig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou.
(Dicţionarul etimologic român)
mándea s. m. invar., g.-d. lui mándea
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÁNDEA s. art. v. subsemnatul.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mándea pron. – Eu, eu însumi. Ţig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. ţig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÁNDEA s. art. v. subsemnatul.
(Dicţionar de sinonime)