mandibular
MANDIBULÁR, -Ă, mandibulari, -e, adj. Referitor la mandibulă, de mandibulă. – Din fr. mandibulaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDIBULÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de mandibulă; propriu mandibulei. /<fr. man- dibulaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MANDIBULÁR, -Ă adj. Al mandibulei. [Cf. fr. mandibulaire].
(Dicţionar de neologisme)
MANDIBULÁR, -Ă adj. al mandibulei. (< fr. mandibulaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
mandibulár adj. m., pl. mandibulári; f. sg. mandibuláră, pl. mandibuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDIBULÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de mandibulă; propriu mandibulei. /<fr. man- dibulaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MANDIBULÁR, -Ă adj. al mandibulei. (< fr. mandibulaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
mandibulár adj. m., pl. mandibulári; f. sg. mandibuláră, pl. mandibuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)