mandolă

MANDÓLĂ, mandole, s.f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră, s.f.] – Din it. mandola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDÓL//Ă ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /<it. mandola, fr. mandore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].
(Dicţionar de neologisme)

MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)