mandolină dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandolină

MANDOLÍNĂ, mandoline, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi din patru coarde metalice duble, care se pun în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. m a n d o l i n a, germ. M a n d o l i n e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDOLÍN//Ă ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pană sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mandolínă (mandolíne), s.f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s.m. (cîntăreţ la mandolină; dandi; crai, donjuan).
(Dicţionarul etimologic român)

MANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibraţie cu degetele sau cu o pană. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].
(Dicţionar de neologisme)

MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanţă foarte boltită şi corzi duble de metal, puse în vibraţie cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mando mandol

Cuvinte se termină cu literele: na ina lina olina dolina