mandoră dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandoră

MANDÓLĂ, mandole, s.f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră, s.f.] – Din it. mandola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDÓRĂ s.f. v. mandolă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDÓL//Ă ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /<it. mandola, fr. mandore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].
(Dicţionar de neologisme)

MANDÓRĂ s.f. v. mandolă.
(Dicţionar de neologisme)

MANDÓRĂ s. f. elem. mandolă.
(Marele dicţionar de neologisme)

mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mandóră v. mandólă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mando mandor

Cuvinte se termină cu literele: ra ora dora ndora andora