mandragoră dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandragoră

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s.f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDRAGÓR//Ă ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari şi rădăcina ramificată, folosită în medicină. /<sl. manudragora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă şi ramificată ca degetele unei mâini şi cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].
(Dicţionar de neologisme)

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mandr mandra

Cuvinte se termină cu literele: ra ora gora agora ragora