mandril dex - definiţie, sinonime, conjugare

mandril

MANDRÍL, mandrili, s.m. Specie de maimuţă din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu faţă colorată în albastru şi roşu şi blană măslinie-brună. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDRÍL ~i m. Maimuţă de talie mare din familia pavianilor, cu coadă scurtă şi cu blană brună-măslinie. /<fr. mandrill
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANDRÍL s.m. Maimuţă mare originară din Guineea, cu coada mică, cu faţa de culoare albastră, nasul roşu şi blana galbenă. [< fr. mandrill].
(Dicţionar de neologisme)

MANDRÍL s. m. maimuţă cinocefală din Africa, cu coada mică, cu faţa de culoare albastră, nasul roşu şi blana galbenă. (< fr. mandrill)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandríl s. m., pl. mandríli
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mandr mandri

Cuvinte se termină cu literele: il ril dril ndril andril