MANDRÍN s.n. v. mandrină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDRÍNĂ, mandrine, s.f. 1. Dispozitiv de fixare pe o maşină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operaţia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s.n.] – Din fr. mandrin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanşă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDRÍN//Ă ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel, ascuţită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuţită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se aşază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin].
(Dicţionar de neologisme)
MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin.
(Dicţionar de neologisme)
MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanş capătul unei ţevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
(Dicţionar de neologisme)
MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
(Marele dicţionar de neologisme)
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
(Marele dicţionar de neologisme)
mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. şi pl. mandrineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDRÍNĂ, mandrine, s.f. 1. Dispozitiv de fixare pe o maşină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operaţia de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s.n.] – Din fr. mandrin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANDRÍN//Ă ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel, ascuţită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuţită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se aşază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin].
(Dicţionar de neologisme)
MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin.
(Dicţionar de neologisme)
MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanş capătul unei ţevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
(Dicţionar de neologisme)
MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)
(Marele dicţionar de neologisme)
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
(Marele dicţionar de neologisme)
mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. şi pl. mandrineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANDRÍNĂ s. (TEHN.) dudgeon.
(Dicţionar de sinonime)