mandrinare

MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanşă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDRINÁRE, mandrinări, s.f. Acţiunea de a mandrina şi rezultatul ei. – V. mandrina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanş capătul unei ţevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
(Dicţionar de neologisme)

MANDRINÁRE s.f. Acţiunea de a mandrina şi rezultatul ei. [< mandrina].
(Dicţionar de neologisme)

MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
(Marele dicţionar de neologisme)

mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. şi pl. mandrineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mandrináre s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)