MANEÁ, manele, s.f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată. – Din tc. manì.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ Expr. (Parcă) i-au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. şi: mâi; part. mas] – Lat. manere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAN//EÁ ~éle f. Cântec de dragoste cu melodie duioasă şi tărăgănată, caracteristic popoarelor orientale. /<turc. mani
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
maneá (manéle), s.f. – Melodie turcească. Tc. mane (Şeineanu, II, 246; Tiktin), cf. bg. mane.
(Dicţionarul etimologic român)
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-şi petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Puşcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s.n. (acţiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Puşcariu 1079 şi Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
(Dicţionarul etimologic român)
maneá (cântec) s. f., art.. maneáua, g.-d. art. manélei; pl. manéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANEÁ s. v. topor.
(Dicţionar de sinonime)
MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.
(Dicţionar de sinonime)
MÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ Expr. (Parcă) i-au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. şi: mâi; part. mas] – Lat. manere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
maneá (manéle), s.f. – Melodie turcească. Tc. mane (Şeineanu, II, 246; Tiktin), cf. bg. mane.
(Dicţionarul etimologic român)
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-şi petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Puşcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s.n. (acţiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Puşcariu 1079 şi Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
(Dicţionarul etimologic român)
maneá (cântec) s. f., art.. maneáua, g.-d. art. manélei; pl. manéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANEÁ s. v. topor.
(Dicţionar de sinonime)
MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.
(Dicţionar de sinonime)
MÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.
(Dicţionar de sinonime)