mangăluit

MANGĂLUÍ, mangăluiesc, vb. IV. Tranz. (Text.) A finisa ţesăturile apretate cu ajutorului mangălului. – Mangăl + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANGĂLUÍT¹ s.n. Mangăluire – V. Mangălui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANGĂLUÍT², -Ă, mangăluiţi, -te, adj. (Despre ţesături) Finisat cu mangălul – V. Mangălui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mangăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mangăluiésc
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măngăluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măngăluít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)