manganin
MANGANÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan şi nichel folosit în special la fabricarea rezistenţelor electrice. – Din fr. manganin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANGANÍN n. Aliaj de cupru, mangan şi nichel, folosit la fabricarea rezistenţelor electrice. /<fr. manganine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MANGANÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan şi nichel folosit la fabricarea de rezistenţe electrice. [< fr. manganine, cf. rus. manganin].
(Dicţionar de neologisme)
MANGANÍN s. n. aliaj de cupru, mangan şi nichel, la fabricarea de rezistenţe electrice. (< fr. manganine)
(Marele dicţionar de neologisme)
manganín s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANGANÍN n. Aliaj de cupru, mangan şi nichel, folosit la fabricarea rezistenţelor electrice. /<fr. manganine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MANGANÍN s. n. aliaj de cupru, mangan şi nichel, la fabricarea de rezistenţe electrice. (< fr. manganine)
(Marele dicţionar de neologisme)
manganín s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)