maniacul

MANIÁC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p.ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANIÁ//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. 1) Persoană care suferă de manie. 2) Persoană obsedată de anumite idei. 3) Persoană preocupată în mod exagerat de ceva. [Sil. -ni-ac] /<fr. maniaque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MANIÁC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de o manie; tipicar, (om) cu ticuri. [Pron. -ni-ac. / < fr. maniaque].
(Dicţionar de neologisme)

MANIÁC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar. (< fr. maniaque)
(Marele dicţionar de neologisme)

maniác s. m., adj. m. (sil. -ni-ac), pl. maniáci; f. sg. maniácă, g.-d. art. maniácei, pl. maniáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MANIÁC adj., s. (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)