MANIERIZÁ, manierizez, vb. I. (Rar; despre artişti) A se manifesta ca manierist. [Pr.: -ni-e-] – Manieră + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANIERIZÁRE, manierizări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se manieriza. – V. Manieriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
manierizá vb. (sil. -ni-e-), ind. prez. 1 sg. manierizéz, 3 sg. şi pl. manierizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
manierizáre s. f., g.-d. art. manierizării; pl. manierizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANIERIZÁRE, manierizări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se manieriza. – V. Manieriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
manierizáre s. f., g.-d. art. manierizării; pl. manierizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)