maniheism

MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui şi al răului. – Din fr. manichéisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creştine şi budiste, susţinea ideea luptei veşnice între cele două principii, binele şi răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învăţat persan].
(Dicţionar de neologisme)

MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabileşte ca principiu fundamental lupta veşnică dintre cele două principii contrare, binele şi răul. 2. atitudine care se inspiră din concepţia dualistă a binelui şi răului. (< fr. manichéisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

maniheísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)