manilovism
MANILOVÍSM s.n. Atitudine pasivă faţă de realitate, dominată de sentimentalism şi de visare deşartă. – Manilov (n.pr.) + suf. -ism (după rus. manilovşcina).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANILOVÍSM s.n. Visare deşartă, atitudine pasivă, placidă faţă de realitate. [< Manilov – eroul lui Gogol din „Suflete moarte” + -ism, după rus. manilovşcina].
(Dicţionar de neologisme)
MANILOVÍSM s. n. atitudine pasivă, placidă faţă de realitate, care duce la o viaţă deşartă. (după rus. manilovşcina)
(Marele dicţionar de neologisme)
manilovísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANILOVÍSM s.n. Visare deşartă, atitudine pasivă, placidă faţă de realitate. [< Manilov – eroul lui Gogol din „Suflete moarte” + -ism, după rus. manilovşcina].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
manilovísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)