manită dex - definiţie, sinonime, conjugare
MANÍTĂ s.f. Substanţă organică zaharată conţinută în răşina de frasin şi în unele ciuperci. – Din fr. mannite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANITÁ, pers.3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acţiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

maníţă (-ţe), s.f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manşon” (Scriban). Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanţă organică zaharată care se găseşte în răşina de frasin şi în unele ciuperci, având acţiune laxativă. [< fr. mannite].
(Dicţionar de neologisme)

MANÍTĂ s. f. 1. substanţă organică cu gust dulce, în răşina de frasin şi în unele ciuperci, cu acţiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite)
(Marele dicţionar de neologisme)

MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acţiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)
(Marele dicţionar de neologisme)

manítă s. f., pl. maníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maníţă s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mani manit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita anita