mantel
[Sinonime]
MANTÉL s.n. v. mantelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANTÉLĂ, mantele, s.f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. m a n t e l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANTÉL s.n. v. mantelă.
(Dicţionar de neologisme)
MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile îşi acopereau umerii şi braţele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].
(Dicţionar de neologisme)
mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MANTÉLĂ s. v. mantie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MANTÉLĂ, mantele, s.f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. m a n t e l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile îşi acopereau umerii şi braţele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].
(Dicţionar de neologisme)
mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MANTÉLĂ s. v. mantie.
(Dicţionar de sinonime)