mantică

MÁNTICĂ s.f. Prezicere a viitorului pornind de la semnele cereşti, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc. – Din it. mantica, fr. mantique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mantícă s.f. – Grăsime, unt. Cuvînt dubios, citat numai de Damé. Dacă a circulat într-adevăr, trebuie să se explice prin it. manteca (REW 5326; Corominas, III, 242).
(Dicţionarul etimologic român)

MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cereşti, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike].
(Dicţionar de neologisme)

MÁNTICĂ s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor cereşti, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr. mantique, it. mantica, gr. mantike)
(Marele dicţionar de neologisme)

mántică s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)