mantra
MÁNTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra)
(Marele dicţionar de neologisme)
mántra s. f., g.-d. art. mántrei; pl. mántra
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Marele dicţionar de neologisme)
mántra s. f., g.-d. art. mántrei; pl. mántra
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)