manutanță

MANUTÁNŢĂ, manutanţe, 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile şi care este dotată cu instalaţiile şi utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operaţie de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deşeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutenţiúne s.f.] – Din fr. manutention.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MANUTÁNŢ//Ă ~e f. înv. Serviciu de intendenţă care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutărie militară. /<fr. manutention
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

manutánţă (manutánţe), s.f. – Intendenţă, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanţie (ca şi compoziţi(un)e din composition).
(Dicţionarul etimologic român)

MANUTÁNŢĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention].
(Dicţionar de neologisme)

MANUTÁNŢĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare şi depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)
(Marele dicţionar de neologisme)

manutánţă s. f., g.-d. art. manutánţei; pl. manutánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)