marșaseră
[Conjugare]
MARŞÁ, marşez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A cădea de acord, a consimţi; a se lăsa antrenat într-o acţiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marche, germ. Marsch.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARŞÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ♢ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)
(Marele dicţionar de neologisme)
marşá vb., ind. prez. 1 sg. marşéz, 3 sg. şi pl. marşeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MARŞÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ♢ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)